plop
 Vezi și : PLoP |
Etimologie
Din latină pōpŭlus, prin intermediul unei variante populare *plōppus.
Confer italiană chioppo (astăzi pioppo), catalană clop, spaniolă chopo, portugheză choupo și franceza veche peuple > peuplier.
Pronunție
- AFI: /plop/
Substantiv
| Declinarea substantivului plop | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plop | plopi |
| Articulat | plopul | plopii |
| Genitiv-Dativ | plopului | plopilor |
| Vocativ | plopule | plopilor |
- (bot.) (Populus) arbore cu tulpina înaltă și dreaptă, cu ramuri subțiri verticale, cu frunze late, lungi, pețiolate și cu flori dispuse în amenți plecați, folosit în scopuri industriale.
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Cuvinte derivate
Expresii
- A trage în plopi = (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă
- Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată
- Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată
Vezi și
Traduceri
arbore
|
|